O cetate în care oamenii încă locuiesc. Turnul cu Ceas, Scara Acoperită și un sat săsesc la întoarcere.
Două-trei sate într-o zi, alături de oamenii care încă țin cheile. Prânzul este la o gospodărie, nu la restaurant.
Drum lung dus-întors — cam două ore și jumătate în fiecare direcție — și o după-amiază întreagă în centrul vechi.
Bran și Râșnov fără prostiile cu vampiri — istoria adevărată a graniței, spusă cum trebuie.
Urcăm prin chei până pe umărul crestei. O zi de munte adevărată, iar în ultima parte e nevoie să nu vă fie frică de înălțime, terenul fiind expus.
Urcăm cu telecabina, apoi mergem pe platou, la două mii de metri, pe lângă stâncile modelate de vânt.
Turnuri de conglomerat care au fiecare numele lor și o traversare de creastă între ele.
Pădure, chei și Șapte Scări. Cea mai ușoară zi de munte pe care o organizăm și cea mai potrivită cu copii.
Cel mai înalt masiv din țară. O zi lungă și grea, pe care o anulăm fără discuții dacă se strică vremea.
O seară într-un observator, în teren sălbatic. Fără momeală. Observațiile nu sunt niciodată garantate și nu ne prefacem că ar fi.
Plecare în zori, cu lunete asigurate. Cel mai bine în septembrie și la începutul lui octombrie.
O zi întreagă construită după lumină, în ritmul de care fotografia chiar are nevoie.