Valea de sub Piatra Craiului — pășuni, pădure de fag și Bârsa. Punctul de întâlnire pentru programul de observare a faunei sălbatice; observatoarele din zonă nu sunt trecute pe hartă.
Depresiunea de sub Piatra Craiului: Bârsa ieșind din chei, fânețe pe versanții de deasupra ei și pădure de fag și molid de la limita pădurii în sus. La patruzeci și cinci de minute de Brașov și terenul pe care lucrează tot programul de faună.
Nu le publicăm și nu le vom publica. Un observator ajuns pe internet este vizitat de oameni care nu au trecut prin niciun instructaj, iar animalele plătesc primele pentru asta. Odată ce un loc a ieșit în lume, nu mai poate fi retras.
Sunteți luați din Brașov și duși cu mașina. Restul — pe unde mergeți și cât de departe — se lămurește la instructajul de dinainte de plecare.
O seară într-un observator, în teren sălbatic. Fără momeală. Observațiile nu sunt niciodată garantate și nu ne prefacem că ar fi.
Seri de toamnă în care cerbii boncăne și se aud peste toată valea. Mult mai des auziți decât văzuți.
O zi întreagă construită după lumină, în ritmul de care fotografia chiar are nevoie.
O dimineață despre ce lasă animalele în urmă — urme, excremente, arbori de frecare, păr prins în sârmă. Fără observator și fără așteptare.
Plecare în zori, cu lunete asigurate. Cel mai bine în septembrie și la începutul lui octombrie.
Câteva săptămâni pe an, toamna, cerbii boncăne și o vale liniștită duce sunetul un kilometru. Când e boncănitul în Carpați, unde te așezi, cum te porți la lizieră și de ce auzitul e scopul.