
Andrei Munteanu
Paisprezece sezoane în Piatra Craiului. Se ocupă de observatoare și conduce diminețile de urmărit urme.






O dimineață despre ce lasă animalele în urmă — urme, excremente, arbori de frecare, păr prins în sârmă. Fără observator și fără așteptare.
Patru ore pe jos prin pădure, învățând să citiți ce lasă animalele în urmă. Urme în noroi și în zăpadă, excremente, arbori de frecare, zgârieturi de gheare, păr prins în sârmă, diferența dintre o scăldătoare de mistreț și un culcuș de cerb.
Cei mai mulți care vin pentru faună vor să vadă un animal, iar în cele mai multe seri nu îl văd. Dimineața aceasta este cealaltă jumătate a subiectului și jumătatea care nu dezamăgește niciodată: pământul însuși înregistrează cine a trecut peste el, iar odată ce cineva vă arată cum se citește, pădurea încetează să mai fie doar peisaj.
Să așteptați. Aici nimic nu depinde de apariția vreunui animal — tocmai de aceea o organizăm: este singura dimineață de faună despre care putem promite că iese.
Lent și scurt. Patru kilometri în patru ore, cea mai mare parte stând pe loc și uitându-vă la pământ.
Vă luăm din Brașov, patruzeci și cinci de minute până la pădure.
Noroiul de pe malul apei și marginile băltoacelor țin cel mai bine urmele. Începem de unde urmele se citesc cel mai clar și ne dăm seama cine a trecut peste noapte.
Arbori de frecare, zgârieturi, linii de păscut și culcușuri. Ce vă spune fiecare despre animalul care l-a făcut — și ce nu vă spune.
Neatrăgătoare și, totuși, cel mai bogat izvor de informații din pădure. Specia, dieta și, aproximativ, momentul.
Ne întoarcem la începutul după-amiezii, iar restul zilei vă rămâne la dispoziție.

Paisprezece sezoane în Piatra Craiului. Se ocupă de observatoare și conduce diminețile de urmărit urme.
Aproape sigur nu, iar dimineața nu depinde de asta. Mamiferele mari din pădurea aceasta vă aud cu mult înainte să ajungeți. Ce veți vedea sunt urmele pe care le lasă, iar acelea sunt acolo în fiecare zi a anului.
Urmele au nevoie de noroi sau de zăpadă ca să se păstreze. În toiul verii pământul este uscat ca o crustă iar urmele aproape că dispar, așa că nu vindem o dimineață de privit pământ uscat.
De la zece ani, și este una dintre variantele mai bune pentru ei — se găsește ceva la fiecare câteva minute, în loc de trei ore de stat nemișcat.
Cam patru kilometri pe drumuri forestiere, cu foarte puțin urcuș. Bocanci, nu adidași, pentru că terenul bun este terenul ud.